În căutarea adevărului….


imageImagine : Google
10 decembrie 1980
” Există oameni cultivați și inteligenți, care pot spune oricând ceva plin de spirit cu privire la orice subiect și în orice împrejurare. Ei pot fi străluciți, fermecători, rafinați până la refuz, dar totul, în acest caz, nu este decât jerba unei minți rutinate cultural, care nu a ajuns să aibă un punct de vedere asupra lumii și îl desfășoare unitar, suveran și coerent asupra oricărui detaliu al ei. Aceasta este poate deosebirea dintre gândirea speculativă și „simpla” cultură de rasă a oricărui intelectual rafinat.”
Gabriel Liiceanu _ Jurnalul de la Paltinis

Maleficent



Posibil. Posibil să mi se spună ca basmul nu poate suferi modificări.
Pai nu schimbăm. Doar că uneori redevenim copii, și poate dorim să avem sufletul curat. Și neobosit, nemurdărit de…răutate.
Să fim pentru o clipă sinceri.
Răul există în fiecare, atâta vreme cât avem leziuni sufletești, și aici nu fac referire la durere. Invidia este ca un vierme, un măr roșu, frumos, gol și întunecat pe dinăuntru.
Mereu am încercat să „ocolesc” oamenii bolnavi de boala asta, că boală cred că este. Că uneori o văd, chiar dacă se pare că nu am observat-o.
Și până la urmă Maleficent, a existat și există, încă.
Și aici, în film, Frumoasa din pădurea adormită, nu este trezită din somnul etern de iubirea unui prinț. Că nu e vorba de iubirea aia. Despre care eu nu cred. Mă iertați, da chiar nu cred.
Maleficent își redescoperă universul magic din tărâmul de vis, grație Aurorei, un copil frumos, un suflet curat.
Atât. Restul e poveste. 🙂