Solitudine …în iunie


imageImagine: Google
Căutam prin iunie în visul fiecărei nopți destinul parfumului de crin.
Fulgerele nopții, m-au trezit brusc.
Am deschis larg geamurile. Iubesc ploaia, tunetul, fulgerul. Fac parte din miracolele care mă fascineaza.
Ciudat. În dormitor persista mirosul crinilor albi de pădure, deși nu aveam nici măcar o floare în cameră.
Acolo s-a oprit visul.
În grădină. În acel iunie cu …
– E o seară frumoasă, nu ?
L-am privit speriată. A început să-mi spună ceva despre o plecare cu avionul. M-a privit zâmbind. Am înțeles că va pleca.
– Vrei sa vii cu mine ?
– Nu, pentru că știu, știu că vei reveni !
A plecat lăsând în măreția serii
amintirea ochilor mari și negri, în contrast ciudat cu albul magic al crinilor…
Magici ochi, magică seară.
A fost un iunie uitat în vis..
totul e vis…A !

Ore de taină


Încă o noapte…
Nici o lumină în ochii stinși de aburul rece al morții….
Îmi doresc să fie ultima oară, când doamna care-și flutură mantia neagră, să mai treacă pragul …
Sunt cumplite minutele când privești cum pleacă un suflet…
Nu e nici lumină, nici noapte.
Cenușiu. Există demoni cu aripi de îngeri în spate….
Moartea, un drum tăcut…
Liniște…
Am stins lumânările, nu își au rostul.
Doar îngenuncheri în fața morții.
Rămân doar suflete stinse și durere…
Să privești astrele…
Ție îți vor oferi lumina.
Tanu…ultimul drum.