Pulbere de cuvinte…


…fac parte dintr-o carte cu o pagină desprinsă. Culeg cuvintele pierdute și le așez în altă poveste. Au altă formă, le privesc uimită, poate imperturbabila aură a lunii aduce un sens inexplicabil sirului de cuvinte obosite. Par a fi transcrise de cineva necunoscut, care-mi stă alături, sosit dintr-o moarte temporara, un pelerin obosit. Solemnitatea cerului imprimă dimensiuni și sensuri ciudate cuvintelor din pagina desprinsă. Șiruri strâmbe de cuvinte dansează haotic.

Îngeri și demoni căzuți din Paradis și Infern. Îmi simt părul răvășit de o atingere rece . E ora 4. Mă trezește zgomotul prăbușirii unui înger.

Pulbere de cuvinte. Un vis, a fost doar un vis.

Imagine : MaRia

Night – time


….și nu-mi pasă dacă nopțile sunt negre, albe sau albastre…

 

Fiecare nuanță dă nota altei trairi. Călătoriile în noapte sunt breșe către misterele viselor ciudate.

Îndepărtat și totuși prezent, visul crucii de argint plutind în ape limpezi stăruie.

Mă macină,  mă întoarce către miezul nopții în același timp și loc.

În misterul nopții,  crucea de argint poate fi un mesaj al Universului revărsat în visul apelor limpezi. Există o coerență care guvernează viața între vis și realitate. Ochiul analizator vizual, reține imagini cu semnificații obsedante, ciudate. De ce am fost acolo ? Știu. Este locul în care priveam către răsărit și rareori apusul. Cruce fără simboluri încrustate, neobișnuit de mare… Subconștient fascinant de un vis din tărâmuri neștiute….

Rațiunea răspunde în zorii zilei:” a fost doar un vis. 

     Expresia unui tărâm secret. 

 

Solitudine …în iunie


imageImagine: Google
Căutam prin iunie în visul fiecărei nopți destinul parfumului de crin.
Fulgerele nopții, m-au trezit brusc.
Am deschis larg geamurile. Iubesc ploaia, tunetul, fulgerul. Fac parte din miracolele care mă fascineaza.
Ciudat. În dormitor persista mirosul crinilor albi de pădure, deși nu aveam nici măcar o floare în cameră.
Acolo s-a oprit visul.
În grădină. În acel iunie cu …
– E o seară frumoasă, nu ?
L-am privit speriată. A început să-mi spună ceva despre o plecare cu avionul. M-a privit zâmbind. Am înțeles că va pleca.
– Vrei sa vii cu mine ?
– Nu, pentru că știu, știu că vei reveni !
A plecat lăsând în măreția serii
amintirea ochilor mari și negri, în contrast ciudat cu albul magic al crinilor…
Magici ochi, magică seară.
A fost un iunie uitat în vis..
totul e vis…A !

În căutarea adevărului….


imageImagine : Google
10 decembrie 1980
” Există oameni cultivați și inteligenți, care pot spune oricând ceva plin de spirit cu privire la orice subiect și în orice împrejurare. Ei pot fi străluciți, fermecători, rafinați până la refuz, dar totul, în acest caz, nu este decât jerba unei minți rutinate cultural, care nu a ajuns să aibă un punct de vedere asupra lumii și îl desfășoare unitar, suveran și coerent asupra oricărui detaliu al ei. Aceasta este poate deosebirea dintre gândirea speculativă și „simpla” cultură de rasă a oricărui intelectual rafinat.”
Gabriel Liiceanu _ Jurnalul de la Paltinis

Maleficent



Posibil. Posibil să mi se spună ca basmul nu poate suferi modificări.
Pai nu schimbăm. Doar că uneori redevenim copii, și poate dorim să avem sufletul curat. Și neobosit, nemurdărit de…răutate.
Să fim pentru o clipă sinceri.
Răul există în fiecare, atâta vreme cât avem leziuni sufletești, și aici nu fac referire la durere. Invidia este ca un vierme, un măr roșu, frumos, gol și întunecat pe dinăuntru.
Mereu am încercat să „ocolesc” oamenii bolnavi de boala asta, că boală cred că este. Că uneori o văd, chiar dacă se pare că nu am observat-o.
Și până la urmă Maleficent, a existat și există, încă.
Și aici, în film, Frumoasa din pădurea adormită, nu este trezită din somnul etern de iubirea unui prinț. Că nu e vorba de iubirea aia. Despre care eu nu cred. Mă iertați, da chiar nu cred.
Maleficent își redescoperă universul magic din tărâmul de vis, grație Aurorei, un copil frumos, un suflet curat.
Atât. Restul e poveste. 🙂

Ed Sheeran – Make It Rain


„And the seas are full of water
That stops by the shore
Just like the riches of grandeur
That never reach the poor
And let the clouds fill with thunderous applause
And let lightning be the veins
And fill the sky
With all that they can drop
When it’s time
To make a change”