Daniel Dorobanțu 


Anunțuri

Metamorfoze 


E ciudată toamna asta. Nu știu, poate copacii-tablou într-o tapiserie ornamentată în culori, sau frunzele cu miros de ploaie, mi-au schimbat starea. E târziu, în mod obișnuit, la ore târzii dorm, dar ceva mi-a atras atenția. Biblioteca! Am privit-o fugar, pe un raft prăfuit și stingher, era demult uitat pachetul. Demult!? Nu ! Am ezitat din toamna trecută, îmi era teamă să văd…poate mereu mi-a fost teamă să accept orice ar putea aduce fericirea. Psihologia o definește ca pe o stare generată de dorințe. Păi no, la mine, fericirea înseamnă libertate. Fără emoții exagerate, fără euforie, acea stare falsă de fericire. Se pare însă că pachetul mi-a schimbat oarecum spiritul. L-am privit curioasă, învelit cu grija omului care habar n-are cum se nuanțează un pachet elegant, am descoperit un tablou. Tablou de iarnă. Am privit vara trecută, aleea e tot acolo, și brusc, am avut sentimentul ciudat că Dinu este aici. Brățara, telefonul, biletul, uitate !?

Dacă vezi că soarele-ți surâde prin păr, dacă frunzele ruginii au mirosul ploii, dacă aleea păstrează urmele pașilor noștrii, înseamnă că sunt aici.”

Dinu 

Știu, acum știu. Toamna asta…tablou în culori calde…

Mi-am amintit că am citit undeva, că fericirea este arareori acolo unde o cauți, era lângă mine…poate mi-a fost teamă să o văd. Și cred eu, este în fiecare anotimp, eu am intalnit-o într-o toamnă…
Imagine _ MaRia