Andra – Vis de iarna Official Video 360p with Lyrics” pe YouTube


La mulți ani !
Mulțime de bucurii sa va umple sufletele….
Cu drag pentru toți prietenii
Maria Gal

Publicat de pe WordPress pentru Android

Anunțuri

Vis de iarnă


image
Există îngeri care să-mi aducă înapoi copilăria ? 🙂
Am uitat primăvara cu flori în semn de carte, din vara trecută a rămas doar parfumul florilor scaldand serile lungi cu arome îmbinate în mojar, păstrate în sticluțe cu etichete pentru visul către toamnă. Stopii de ploaie, amețiți de vântul strecurat printre frunzele ruginii, au cântat simfonii necunoscute.
Am așteptat iarna cu sufletul copilului uitat în pădurea fermecată.
A sosit astăzi, fulguind în noapte…

Există îngeri…

” Lumea aceasta a amintirilor din copilarie , a vorbelor si a jocurilor pe care le nascoceam, mi se va parea mereu dureros de mai adevarata decat cealalta lume…”

Antoine de Saint – Exupery

                                                                                                                                                                                                                                           

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Fetița din basm



 ” În moartea unui om, moare o lume necunoscută. „
Antoine de Saint – Exupery
      Am pornit spre seară, privind din mașină luminile orașului, către locul unde sarbatoream împreună cu prietenii un eveniment.

   Lumini…aceleași lumini care te duc cu mintea către sărbătorile apropiate.
    Oameni grăbiți, încărcați cu multe cumpărături. Străzi aglomerate.
    Am ajuns la restaurant. Fast. Ca în orice locație care se respectă. Am remarcat bradul, nu pentru că ar fi mai special decât toți brazii împodobiți, văzuți în cursul zilei. Înspre dimineață, acasă mi-am amintit de bradul copilariei mele. Ufff :)!
    Somnul nu se apropia de gene.
Mi-am dat seama că de fapt acolo lipsea ceva. Mirosul de cetina !
Pai na, kitschul ne înstrăinează de bucuria primordiala a magiei Crăciunului. Bagheta Zânei zăpezii a apărut, aducând cu ea Crăciunul Copilariei. Am fost un copil fericit.
   Fericit ? Sigur. Am avut părinți minunați. Obosita după „cheful” nocturn, am aprins lumânări, așa sa-mi amintesc de bradul meu argintiu de acasă. Nu, ăla din restaurant nu mi-a plăcut.

    Hm !  Așteptăm Crăciunul ca să fim mai buni. Acum spiritul Crăciunului este adus de Cola,căsuțe cu „de toate”, sclipiri care inunda toate orasele, și multe cadouri,uneori chiar prea multe. Când se sfârșește sărbătoarea ce se întâmplă ?
     Dispare sentimentul de „bunătate”.
Atunci sa fie Crăciun tot anul ? 🙂
     Privind lumânările parfumate din camera mi-a venit în minte „Fetița cu chibrituri”. Trista poveste a lui Hans Christian Andersen.
    Mi-am amintit povestea. Trebuie să recunosc îmi place să adorm în lumea poveștilor. E …frumoasa.

 

wp-1450555961798.jpeg
    Acolo, în poveste,  ningea mocnit pe părul bălai ai fetiței. Desculță, cu picioarele roșii vineții, dezamăgită ca în ziua aceea nu reușise sa vândă nimic, privea ferestrele care străluceau.
    Îi era foame și frig. Chibritele !
Mânuțele înghețate au aprins rând pe rând câte un bețișor „magic”. Pentru ea mica luminița a fiecărui chibrit a însemnat căldură, bucurie…pană când bețișoarele „magice” s-au terminat.
    Dimineața a luminat chipul fetiței uitată de „compasiunea” umană.
    „…zăcea cu obrajii roșii,  cu zâmbetul încremenit pe buze…Era moartă. „
      „Sărmana a murit de frig” zise un trecător.
        Și desigur, a plecat cu gândurile lui mai departe.
        As dori să schimb povestea.
Mă simt „vinovată”. Știu, nu o pot schimba. Și mai știu că povestea continuă …
       Mai există copii cu „chibrite” care visează…
       Da, Crăciunul este amintirea inocenței noastre. Poate ar trebui să nu uităm că există și nenumărate amintiri triste..
       Ca în seara în care eu eram intr-o locație de „lux”, un copil se întreba dacă poate găsi o bucată de paine sau măcar o fărâmă ….
     Am stins lumânările.
  Știu doar că bunătatea, compasiunea este doar o „fațadă” a lumii secolului în care trăim. Sper să nu supăr pe nimeni.
     Sunt doar gânduri așternute în prag de sărbători.
    

Publicat de pe WordPress pentru Android

„PRO MUSICA – TIMISOARA – (Band-slideshow) Revolution 1989” pe YouTube


Timișoara !
Orașul care a demonstrat că se poate ..
Cu ce preț ?
În memoria celor care nu mai sunt…

Publicat de pe WordPress pentru Android

„Dolce&Gabbana Winter 2015 Womens Fashion Show” pe YouTube


Publicat de pe WordPress pentru Android

Moda e greu de definit fiindca este un monstru care se naste din sine insusi si precum Saturn, isi mananca proprii copii inca inainte ca noi sa-i putem vedea.

Monstrul e originar din Franta, Dumnezeul lui e frivolitatea, Marele lui preot se numeste Capriciu, Templul lui e Parisul si Piata de vechituri e cimitirul lui.

Secretele labirintului

Miriam și labirintul


 

   Știam ca Miriam este umbra mea.Imi îmbraca hainele, chiar dacă atârnau pe ea. Era aproape tot timpul în urma pașilor mei. Uneori mă intrebam unde sunt eu și dacă nu cumva Miriam există cu adevărat.
    În seara în care a dispărut, m-am speriat. Miriam este orfană. Fuge adeseori de la orfelinat și se ascunde prin unghere unde doar eu știu ca o pot găsi. Râde vesel când o întreb de cine se ascunde. În seara aceea mi-a răspuns într-un mod ciudat.
– Miriam,  de cine te ascunzi ?
– De labirintul din vis…
    Nu avea de unde sa știe despre labirintul legendarului arhitect Dedal construit pentru regele Cnossos. Îi povesteam uneori seara despre prințese și palate strălucitoare; povestiri inventate. Uneori mă întrerupea, adăugând cuvinte ciudate în poveste. Și râdea. Mă amuzau cuvintele ei deși de la o vreme m-au pus pe gânduri. Miriam are 12 ani, e un copil frumos, cu ochii căprui și mari. Deși uneori avem impresia că privirea ei este umbra unor veacuri trecute.
     În noaptea aceea a adormit destul de târziu în dormitorul meu. Am privit-o îndelung, până când genele mi s-au adunat în umbra viselor.
    Spre dimineață Miriam, mi-a prins parul răsfirat pe fața ei, șoptindu-mi ceva despre un vis.
– Miruna,  mi-e frică !
– De cine, Miriam ?
– Labirintul, paiejenenisul…
    Eram speriată. Și eu am visat labirintul. Căutam în vis loja din interiorul labirintului, înconjurată de mister.Stiu doar ca deși nu am găsit-o, la un moment dat, cineva m-a întors din drum. Miriam.
  

  
      M-am trezit înghețată de frig.
Miriam a deschis geamurile, deși afară era un ger care intra năvalnic în cameră.
      Am rămas inmarmurita de visul care parcă mă asocia cu Miriam.
       Am înțeles atunci că în labirintul meu, Miriam era umbra mea.
       Mă dureau ochii de visul nopții, o noapte cu un vis urat.
        Am privit-o îndelung pe Miriam.
Cum pot să-i explic unui copil că labirintul înseamnă transformarea eului în centrul labirintului, că la întoarcerea spre lumină, victoria spiritualului asupra efemerului.
    Miriam m-a privit zâmbind.
Am avut sentimentul ciudat că a înțeles visul. Deși nu știa că Tezeu a ieșit din paiejenenisul labirintului cu ajutorul firului Ariadnei.
    – Miriam, a fost doar un vis, efemer…
Frumusețea iernii a spulberat visul.

     Totul este efemer…

   
     

Publicat de pe WordPress pentru Android