Pasesc incet, ascultand fosnetul indescifrabil al frunzelor triste din parcul cu sclipiri de toamna. Ma rup de gandurile zilei si caut in culori pastel, amintiri de noiembrie. Il vad zambind. Are acelasi zambet aparte, nonsalant. Merge cu mana in buzunar glumind sarcastisc catre viata. Elegant. Frumos. Imi sopteste amuzat ceva. Un obicei. Ii place sa ma vada zambind. Imi ridic privirea catre el si ma intreb de ce nu ii aud pasii in fosnetul frunzelor. Imi spune cu glas stins sa privesc catre banca pustiita de seara. O privesc si imi agat de gene o lacrima. E banca noastra. E tot acolo tacuta si trista. Ating lemnul rece si lacrima se desprinde din gene. Incerc sa-i vorbesc si glasul se pierde printre aburul serii de toamna. Unde esti ?
Atunci vad pinul. Si stiu. Esti prins de lespedea rece in alte vremi. In alt Univers. Ai ramas acolo, in vesnicia unui noiembrie trist, langa pinul mereu verde.
As fi dorit sa-i simt degetele lungi, frumoase atingand culorile toamnei. Mi-as fi dorit sa plece noiembrie din anotimpuri. Atunci asta mi-am dorit. Acum stiu ca pentru el, decembrie a insemnat alt destin.
Iti daruiesc tristetea privirii in toamna tarzie. Ceata densa a inundat parcul. Imi adun toate lacrimile in mainile reci.
E frig si plec cautand in ceata umbrele amintirii…
” Viata nu asculta de logica ta; imperturbabila, ea isi urmeaza propria cale.” _ Osho
Trist dar impresionant.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Codrin, mulțumesc!
Bine ai venit în blogosfera, scrii minunat! 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și uite așa a trecut anul… altă iarnă urmează a ne amorți cu zâmbetul ei alb. Pe atunci era încă toamnă
ApreciazăApreciază
Da, era un noiembrie trist, prins în crengile unui pin, și două morminte tăcute.
Aștept iarna, aștept!
„Cu stele încremenite pe cer ” ! 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Până vor încremeni stelele sper să ningă frumos… Să fie ger să crape pietrele, să fie sucul rece… să n-am nevoie de gheață în pahar
ApreciazăApreciază
Pfff, asta vreau și eu! 😊
Zi faină!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))) nu vrei. Somn ușor și ție
ApreciazăApreciază
Eu sunt la muncă, clocesc. E prea cald…
ApreciazăApreciază
Houdinnnni!
ApreciazăApreciază
neața 🙂
ApreciazăApreciază
Zici! ? Fie cum dorești! 😀😊
ApreciazăApreciază
Nu știu de unde legătura cu Dostoievschi dar consider că scrierile tale ating măreția lor. Bine , poate nu e ceea ce vrei dar pe mine mă impresionează așa. Îmi place cum mă ții captiv, cum mă faci să văd și să simt printre rânduri. Asta oare nu e ceva măreț?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu te gândi la comparații. Fiecare poet, scriitor, dramaturg, pictor, etc are măreția lui. Rămâne la atitudinea cititorului aprecierile de rigoare.
Eu te apreciez pt că intuiesc direcția în care mergi și nah , mi se pare wow ce scrii.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mno, fie precum spui ! 😊
Aprecierile tale au un loc frumos, acolo unde spiritul și sufletul se îmbină.
Noapte liniștită ! 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asemenea și ție!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😊
ApreciazăApreciază
Pur și simplu, splendid. E captivant ceea ce scrii. Și folosești un stil propriu. Îmi place cum acaparezi citittorul.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Andrei, mulțumesc. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Eu îți mulțumesc pt măreția scrierilor tale…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cu plăcere ființă dragă
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Bonne semaine…. Bizz
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Thank you! 😊
Wonderful !
ApreciazăApreciat de 2 persoane
OBRIGADO PELA VISITA AO MEU BLOG UM GRANDE ABRAÇO VOU SEGUIR VOCÊ TAMBÉM
ApreciazăApreciază
Gracias 🙂
ApreciazăApreciază