Pasi in noiembrie trist…


          Pasesc incet, ascultand fosnetul indescifrabil al frunzelor triste din parcul cu sclipiri de toamna. Ma rup de gandurile zilei si caut in culori pastel, amintiri de noiembrie. Il vad zambind. Are acelasi zambet aparte, nonsalant. Merge cu mana in buzunar glumind sarcastisc catre viata. Elegant. Frumos. Imi sopteste amuzat ceva. Un obicei. Ii place sa ma vada zambind. Imi ridic privirea catre el si ma intreb de ce nu ii aud pasii in fosnetul frunzelor. Imi spune cu glas stins sa privesc catre banca pustiita de seara. O privesc si imi agat de gene o lacrima. E banca noastra. E tot acolo tacuta si trista. Ating lemnul rece si lacrima se desprinde din gene. Incerc sa-i vorbesc si glasul se pierde printre aburul serii de toamna. Unde esti ?

  Atunci vad pinul. Si stiu. Esti prins de lespedea rece in alte vremi. In alt Univers. Ai ramas acolo, in vesnicia unui noiembrie trist, langa pinul mereu verde.

   As fi dorit sa-i simt degetele lungi, frumoase atingand culorile toamnei. Mi-as fi dorit sa plece noiembrie din anotimpuri. Atunci asta mi-am dorit. Acum stiu ca pentru el, decembrie a insemnat alt destin.


   Iti daruiesc tristetea privirii in toamna tarzie. Ceata densa a inundat parcul. Imi adun toate lacrimile in mainile reci.

   E frig si plec cautand in ceata umbrele amintirii…

 ” Viata nu asculta de logica ta; imperturbabila, ea isi urmeaza propria cale.” _ Osho

Anunțuri

Autor: Maria

...sunt gând, pot fi culoare, sunt clipă, pot fi fulg de nea, sunt rațiune, pot fi ploaie de vară, sunt tot ce Universul a imprimat în toată structura mea umană...

30 de gânduri despre „Pasi in noiembrie trist…”

  1. Nu știu de unde legătura cu Dostoievschi dar consider că scrierile tale ating măreția lor. Bine , poate nu e ceea ce vrei dar pe mine mă impresionează așa. Îmi place cum mă ții captiv, cum mă faci să văd și să simt printre rânduri. Asta oare nu e ceva măreț?

    Apreciat de 1 persoană

    1. Andrei, am făcut referire la măreție. Sunt la mii de ani lumina în fața unui mare dramaturg. Nici nu îndrăznesc să mă gândesc că aș putea atinge strălucirea lui.
      În realitate, recunosc, sunt onorată vis-a-vis de aprecierile tale.
      O noapte liniștită ! 😊

      Apreciat de 1 persoană

      1. Nu te gândi la comparații. Fiecare poet, scriitor, dramaturg, pictor, etc are măreția lui. Rămâne la atitudinea cititorului aprecierile de rigoare.
        Eu te apreciez pt că intuiesc direcția în care mergi și nah , mi se pare wow ce scrii.

        Apreciat de 1 persoană

      1. Andrei, habar n-am ce sa-ti răspund. Mă gândesc că măreț poate fi Dostoievschi, fără a mă compara sub nici o forma cu maestrul dramaturgiei.
        Măreția o găsim în noi. Tu de unde găsești frumusețea cuvintelor care curg în versuri ?
        Seara faina !
        Maria

        Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s