Alegeri

Aleg sa fiu trista…sau nu !

Trebuie sa aleg drumul. Ma intreb care drum cand in fata mea exista unul singur.Revad imaginile din trecut.Ploua, o ploaie usoara de vara.Constat ca sandalele ma deranjeaza in fuga mea prin ploaie. Alerg cu ele in mana.Asa e bine.Sunt fericita cu ochii plini de stropii care cad nesfarsit peste toata terasa.Herculanele este o statiune trista cand ploua.Eu de ce eram fericita coborand desculta, cu rochia lipita de mine fugind pe scarile terasei cu sandalele in mana.Poate aflu acum.

   In ziua aceea am ales sa merg singura, fara prieteni la film.L’Arbre de Noel…rand pe rand in fuga mea se declanseaza scurte secvente din film.A fost primul film la care am simtit o lacrima care mi-a ars obrazul.O relatie emotionanta intre un tata si un fiu.Un copil care moare inainte de a ajunge adolescent.Incet un copil se stinge langa pomul de Craciun….ploaia mi-a sters veselia din ochi.

       Intrebari fara raspuns.Ce poti face cand din cauza unui incident nefericit un copil mai are doar cateva luni de trait ? Acum stiu. Nimic. Caderea in moarte langa pomul de Craciun a fost dureroasa.Staruinta tatalui de a aduna in cateva luni bucurii nenumarate au ramas poate inutile.

       Sfarsitul a stres tot.Surasul meu in plina vara cu ploaia calda s-a risipit…

        Am ajuns acasa. De ce as povesti despre ceva ce doar eu am aflat ?

        Am aflat ca bucuria se poate schimba in cateva clipe in tristete…sau nu, nu doar daca nu imi amintesc fuga prin ploaie. Poate eram fericita doar ca ploaia a stres lacrima…

          Nu exista alternative in alegerea drumului.Exista clipe de tristete sau de fericire…sau nepasare.Am aflat.Viata e clipa pe care o traiesc acum.E un spectacol cu un singur actor.Eu sunt actorul. Nu exista carari…nu aleg carari, aleg sa traiesc.Am inteles valoarea jurnalului zilnic al calugarilor din Himalaya.Este o practica extrem de importanta pentru descoperirea de sine.

          Viata poate fi o sarbatoare de Craciun trista.Asa am perceput viata atunci, in vara cu ploaia calda. Anotimpuri. Au trecut repede. In iarna tatal meu mi-a adus, ca de obicei in ajunul Craciunului un brad argintiu.Seara licarul flacarilor din teracota dansau in lumini jucause pe peretii camerei mele.Am privit pe geam fulgii de nea, cadeau lin imbracand incet dealurile.Bucurie. Miros de brad si iarna.

               Actor in rolul principal, aleg sa fiu fericita in scenariul vietii mele.

                ” Nu cunosc nimic mai incurajator decat capacitatea omului de a-si innobila viata prin efort constient.Sa pictezi un tablou ori sa sculptezi o statuie si sa creezi astfel cateva obiecte frumoase, inseamna ceva.Dar cu mult mai glorios e sa sculptezi si sa pictezi atmosfera si mediul prin care privim.Putem face asta din punct de vedere moral.”_Henry David Thoreau