Solitudine …în iunie


imageImagine: Google
Căutam prin iunie în visul fiecărei nopți destinul parfumului de crin.
Fulgerele nopții, m-au trezit brusc.
Am deschis larg geamurile. Iubesc ploaia, tunetul, fulgerul. Fac parte din miracolele care mă fascineaza.
Ciudat. În dormitor persista mirosul crinilor albi de pădure, deși nu aveam nici măcar o floare în cameră.
Acolo s-a oprit visul.
În grădină. În acel iunie cu …
– E o seară frumoasă, nu ?
L-am privit speriată. A început să-mi spună ceva despre o plecare cu avionul. M-a privit zâmbind. Am înțeles că va pleca.
– Vrei sa vii cu mine ?
– Nu, pentru că știu, știu că vei reveni !
A plecat lăsând în măreția serii
amintirea ochilor mari și negri, în contrast ciudat cu albul magic al crinilor…
Magici ochi, magică seară.
A fost un iunie uitat în vis..
totul e vis…A !

14 gânduri despre „Solitudine …în iunie”

    1. 😊 Aliosa !
      Valsul este un vis, și eu iubesc valsul. Eleganță, grație, atitudine. Balul vienez este prezent în fiecare an în Timișoara. Și pe urmă, nu oricine cunoaște grația pașilor de vals ! 😊
      Noapte liniștită !
      Cu drag ,
      Maria

      Apreciază

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.