Mary mă aștepta în fața Operei. Era necesară întâlnirea , la ora asta este deja în avion . Ne-am așezat la o masă și am planificat în detaliu plecare mea. M-a privit puțin tristă , și -ar fi dorit să plecăm împreună .
Locuiește în Barcelona de 15 ani, vizitele mele acolo au fost mereu în fugă . De data asta e vorba de altceva , sunt multe aspecte de lămurit, avem nevoie de timp.
– Copilu’, evident tu știi, mai am puțin timp , tu trebuie să conștientizezi că trebuie să mă completezi. Am rămas cu timpul în toamna asta, nu știu când …
Am privit -o cu durere. E singurul suflet în care mă regăsesc. Dacă toamna asta mă rupe de prezența ei, rămân poate doar către o iarnă, în care poate doar Dinu mai are puterea să mă facă să uit. Știe să mă oprească, o face într-un mod ciudat, îmi povestește despre nopți cu spiriduși căutători de comori ascunse în suflete .
O ascult pe Mary cu atenție, încerc să strecor în minte fiecare detaliu .
– Aș relua Dostoievski și Tolstoi , dar nu am timp . Cred că o carte trebuie să te facă mai bun, sau mai empatic față de suferințele semenilor. Sigur, există o estetică a sufletului , trebuie aflată, tu știi asta, ți-am mai spus asta .
A deschis o carte în care de obicei avea câteva foi cu notițe,și -mi citește _ „A-i studia pe L.Tolstoi și pe Dostoievski înseamnă a dezlega taina lui Pușkin în noua poezie rusă.” Știam ce dorește. Mary e scriitoare, deși scrie în franceză nu mai există timp pentru traducerea textelor. Cineva, undeva, i-a limitat timpul. Brusc a schimbat discuția, mi-a amintit de livada dăruită de familia noastră mănăstirii Sfânta Ana , acolo unul din merii plantați de tatăl meu are rădăcinile uscate, dar ca un miracol , lângă o rădăcină tristă a răsărit un vlăstar .
– Copilu’, e o formă a continuității sufletelor părinților . Să-l duci pe Dinu să vadă. Unchiul a sădit acolo pomii, a fost darul lui făcut pământului, la nașterea ta.
S-a înserat, Dinu a apărut..Am îmbratisat-o cu durere … Sigur , sper să nu fie ultimul drum spre Barcelona .
– Ai privirea înghețată, ce se întâmplă ?
În drum spre casă, în mașină , Dinu mă privea îngrijorat .
Cioburi de sticlă îmi picurau din ochi , lacrimi cu duritatea acelor de sticlă spartă …
Mary !
Dinu…necunoscut ? Zâmbesc trist, îi simt privirea …
Imagine_ Google
Știi unde mi-a mers? Ai ghicit. La suflet.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Știu!
Em, e povestea familiei..
Mulțumesc! 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mioara, draga mea, nu am cuvinte.
Te imbratisez cu prietenie!
O seara linistita sa ai!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Lili,mulțumesc!
Seară faină și ție.
Ai grija, la noapte se schimba ora ! 😊
Cu mare drag,
Mioara
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hi dear Maria, great blog.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Initiator – Life, thank you so much !
Wonderful day to you! 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Thanks Maria, hope u will enjoy blogging journey with m
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Welcome! 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
My Pleasure dear Maria..! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Of course, with great pleasure! 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pleasure is mine too..! How’s your weekend?
ApreciazăApreciază
Thanks. Same feelings.
Love and Hugs.
ApreciazăApreciază
Welcome! 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
My pleasure.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Off, e genul de text în faţa căruia îngheaţă cuvintele…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
E adevărul unui suflet.
Mary există, nu e poveste. Și ca să pot scrie despre, am avut nevoie de cioburi de sticlă…
Mulțumesc, Potecuță! 😊
ApreciazăApreciat de 2 persoane