Portret în noapte

Featured image

   ” Nu contează ce ți se întâmplă, ci cum reacționezi la ce ți se întâmplă.”_EPICTET

  Mă desprind în noapte de toate „sentimentele” zilei care se scurge încet. Am citit undeva că „Doar cei care riscă să  meargă prea departe au ocazia să afle cât de departe se poate merge.”

Îmi asum riscul. Și accept sa fiu eu cu mine, las în urmă amintirile bune sau rele, cum or fi ele, să rămână acolo ascunse în subconștient. Nu vreau să fiu în calea parcursă”eul social” aleg să fiu eul autentic. Știu că nu pot atinge perfecțiunea așa cum nu pot atinge nici măcar vârful unei stele. Nu cred în fericire și nici în viața după moarte. Poate există sau nu, nu sunt eu în măsură să stabilesc adevărul existenței lor. Avem dreptul să alegem. Dacă fiecare sfârșit e un nou început, acum aleg să încep sa fiu cu eul meu. Cel autentic. Conștientizarea precedă alegerea. Metaforic pot spune că majoritatea oamenilor, și aici mă includ și pe mine  fără să manifest lipsă de respect față de nimeni, aleargă prin viață „legați în ochi”. Meditație în tăcere. Este nivelul la care am dorit să ajung fără căutări în alte sfere. Îmi doresc propria filosofie. Nu de mult timp am scris undeva că „aleg”..și am ales. Am mers mult timp pe un singur drum. Îl voi părăsi în curând . Nu pot defini ce înseamnă „succesul” în viață. El există, e uimitor câtă putere are asupra spirirtului. Dar depinde ce înțelegem fiecare din substanța lui. Și fericirea, tristețea, succesul sunt „stări” trecătoare.

              Am terminat plimbarea prin grădina mea plină de parfumul crinilor de pădure. Nu voi părăsi floarea copilariei mele. O voi aduce cu mine în zbor peste ocean și o voi dărui unei lumi noi. Un dar nou pentru oameni noi. Teama de a păşi pe un alt drum a dispărut.

Este o dorință.

  

Anunțuri

69 de gânduri despre „Portret în noapte”

  1. deine worte sind sehr reif sind. toll gemacht
    Manchmal vergessen wir , dass das Leben großzügig Momente der Freude bieten können, solange wir unseren Geist setzen nur auf rein beruflichen Ziel.
    Und nein, ich glaube nicht an Perfektion. Ich mag es nicht zu beantworten

    Apreciază

  2. Afirmatia lui Epictetus e partial adevarata, in opinia mea. Cred ca e foarte important ce ni se intimpla si mai important decit reactia la ce ni se intimpla, cred ca este decizia pe care o luam si care conduce la ceea ce ni se intimpla. Asta daca ce ni se intimpla e rezultanta actiunilor noastre si in general, este.
    Acum, ca tot veni vorba, „alegerea” nu e doar o notiune abstracta. Alegerea ne defineste. De fapt asta e functia creierului, de-a analiza, de-a alege/decide si de-a „ordona” functie de alegerea facuta.
    In legatura cu fericirea, as zice ca este putin probabil, spre imposibil, ca cineva sa nu fie si fericit in viata. Fericirea nu e iluzorie, e la fel de reala ca si nenorocirea, numai ca durerea lasa urme, pe cind fericirea, nu si poate asta-i motivul pentru care o uitam cu usurinta.
    In fine, „succesul” este ceea ce consideri tu a fi succes, intrucit e o notiune de ordin personal care poate fi sau nu, unanim recunoscut.
    Perfectiunea poate fi atinsa. Teoria cum ca n-ar exista, e biblica si lipsita de valoare intinseca. Tot ceea ce faci asa cum ti-ai propus, e perfect. Perfectiunea e, in general, relativa si subiectiva, asa ca, exista si o atingi ori de cite ori esti multumita cu rezultatul actiunilor pe care le intreprinzi. Altfel spus, succesele tale reprezinta perfectiune, din puncul tau de vedere. Ca nu reprezinta, in mod necesar, si pentru altii, e treaba lor, nu a ta.
    Go ahead, it’s your live, your decisions!
    Bine te-am gasit! 😆

    Apreciat de 2 persoane

    1. Sigur, alegerea ne aparține, depinde ce alegem, aici predomină rațiunea, cred eu. Alegerile sunt subiective,nu putem stabili reguli definitorii în acest sens. Cert este ca atunci când se impune să facem o alegere care poate fi de natură majora, luăm în calcul toate probabilitățile.
      Nu, fericirea nu este o Fata Morgana, dar îmi rezerv dreptul de a avea anumite rezerve vis-a-vis de starea în sine,până la urmă este doar o stare de spirit, generată de un factor anume.
      Succesul !?😊
      Iertare pentru zâmbet, să nu încercăm să fim ipocriți(vorbesc la modul general ), dacă apare îl ocolim? Nu ! Doar că ajungem uneori după atingerea lui să constatăm că am pierdut pe drum orice urmă de zâmbet.
      Perfecțiunea nu, nu cred că poate fi atinsă, fără nici o referire la aspect biblic. Nici nu mă gândeam la asta, acum am citit. Sunt un om rațional, prin urmare activitatea din cursul zilei poate fi eventual mulțumitoare, perfectă niciodată. Este doar părerea mea.
      No, că bine ai venit ! 😊
      Tanks and nice night, to you! 😊

      Apreciat de 1 persoană

      1. De aceea am si spus ca mai intii analizam informatia.
        Fericirea e doar o stare de spirit? Ne e doar, e chiar o stare de spirit generata de o emotie si de o combinatie chimica. Oricit de patetic ar suna.
        La capitolul „succes” m-ai pierdut. Nu prea inteleg ce legatura are ce-am afirmat cu ce spui tu.
        Ce e perfectiunea? Daca tot nu crezi ca exista? Adica daca-ti propui ceva si realizezi, nu se cheama ca ai actionat perfect?
        Noaptea e dupa restaurant. Noapte buna! 😉

        Apreciază

      2. No, analizăm! 😊
        Fericirea ca și tristețea , sunt desigur stări prin care,cred eu, trecem cu toții. Sunt stări generate de creier, reacții la stimulii externi. Sunt tratate nenumărate pornind de la filozofii antici până în prezent. Până la urmă nu știu câte pot fi luate în considerare, având în vedere faptul că suntem diferiți ca structura.
        Am scris despre „succes ” privit din punct de vedere strict personal. Uneori pierdem din vedere că viața poate oferi cu generozitate clipe de bucurie, atâta timp cât ne setăm mintea doar asupra unui obiectiv strict profesional.
        Și nu, nu cred în perfecțiune. Nu îmi place să răspund citând clasici, dar cred că Antoine de Saint -Exupery explică succint noțiunea de fericire- ” Perfecțiunea e atinsă nu atunci când nu mai este nimic de adăugat,ci când nu mai este nimic de înlăturat.”
        Pai no, unii la restaurant alții prin cluburi! 😃
        Seară faină!

        Apreciat de 1 persoană

      3. Nu stiu de ce nu ne-om axa numai pe o tema, ca asa le amalgamam de nu mai sti care, ce si cum.
        In fine, in privinta alegerii se pare ca spunem acelasi lucru, asa ca nu mai reiau, e deja cioplit in piatra si-n creieri. 😆
        Pe „succes” l-am atacat si eu tot din punct de vedere personal sau subiectiv. Nu? As adauga ca si obiectivele strict profesionale pot oferi clipe de bucurie, daca esti setat pe ele, asa cum spui. Caci vin si zic, evident ca daca iei avionul spre vacanta dorita vei pierde alte bucurii pe care le-ai fi putut avea stind acasa 😉 Dar asta ti-a fost „alegerea”, ca tot vorbiram de ea.
        La perfectiune avem o problema 😆 Ai afirmat ca perfectiunea nu poate fi atinsa. Bun, pai si atunci de ce-mi bagi un citat care spune ca „Perfecțiunea e atinsă cind….”? Asta una si a doua, din ceea ce spune Exupery, rezulta ca poate exista perfectiune, chiar daca ar lipsi un ceva. Ceea ce mie-mi suna naspa, pardon, fals. Adica cum poti fi perfect fara nas? Sau apa fara o molecula de hidrogen? 😆
        Cred ca atunci cind nu mai e ceva de adaogat sau eliminat, se cheama ca ai dat-o-n perfectiune si de aceea am dat exemplul cu ceva ce ti-ai propus si ai realizat.
        Si daca mai spui o singura data ca gresesc, ma programez la encefalograma 😆
        Iti doresc un somn … perfect si sa te trezesti fericita, luni dimineata! Chiar asa, o fi oare posibil, ca mie fericirea asta mi-e necunoscuta 😆

        Apreciat de 1 persoană

      4. Păi deja este un amalgam. Și nu este doar o temă, fericire vs succes!
        Care o fi mai importantă, nu se știe. 😃
        Exupery nu cred că face referire la „absența ” de pe figura umană a nasului 😂, da no, eu zic că ar fi bine să abandonam disputa, până anul viitor 😂!
        Și evident, reacția mea a fost puțin penibilă, cum naiba poți să râzi la ultimul act din Traviata! Am totuși o explicație, am uitat să închid cell. și am primit un apel. Atunci am văzut ce ai scris.
        Nu, fără encefalograma, nici chiar așa!
        Ba să ai parte de dimineți „fericite” !
        Vacanță frumoasă! 😊

        Apreciază

  3. Un text incitant, o împărtășire care cere împărtășanie.
    Nu se ”întâmplă” nimic, totul este o consecință…
    A merge cât mai departe, nu este un risc, este o necesitate…
    Tot ceea ce lași în subconștient, mai devreme s-au mai târziu va ieși la suprafață, va defula.
    Eul autentic trebuie descoperit, el se află în CENTRU, este însăși FIINȚA, nu poți alege. Alegerea în sine reprezintă o stare confuzională. Când știi…ȘTII, nu alegi.
    Perfecțiunea ESTE, ea nu trebuie atinsă, nu este un scop în sine, nu reprezintă o finalitate. Perfecțiunea este reprezentată de faptul că ce ESTE, nu poate fi altfel decât ESTE, iar evoluția este reprezentată de stările perfecțiunii.
    Conștientizarea este realizarea REALITĂȚII, nu este urmarea unei alegeri.
    Meditația este …tăcere vie, dar cum ai sesizat, fiecare trebuie sâ-și găsească propria cale…tăcere.
    Nu există succes…există corect/greșit, normal/anormal.
    Fericirea nu este o stare trecătoare, decât în cazul în care vorbim de ”plăcere”.
    Sunt păreri la…păreri.

    Apreciat de 4 persoane

  4. Buna Maria !
    Daca ai terminat plimbarea prin gradina ta plina de parfumul crinilor de padure,te invit din toata ❤ cu stima si respect la mine, in
    "Gradinita de Balcon" 🙂
    http://aliosapopovici.wordpress.com/2016/06/18/
    plina de VERDEATA si mirosul inconfundabil al FLORILOR de LAMAI ingrijit de mine de cand era un mic copacel ce-a ajuns acum
    tare frumusel cu FLORI minunate si ROADE bogate ! 🙂

    O Duminica Perfecta oriunde-ai fi acum ! 🙂
    Cu stima si respect,
    Aliosa.

    Apreciază

  5. uhhhh…
    cred in fericire… cred ca fericirea este relativa.. ca si mine… de aia am fost fercit de nenumarte ori…
    cred in viata de dincolo… fara sa am motivul palpabil… am ales pur si simplu sa cred, in pofida posibilitatii de a alege sa nu cred…
    mi-ai amintit de crinii care impodobeau gradina copilariei…
    mercic dulcic…
    sa iti fie foarte bine… indiferent de ce parte a ocenului ai fi… asa iti doresc… ba chiar si mai mult…

    Apreciat de 2 persoane

    1. 🙂 Ovi, ma bucura faptul ca exista oameni care au fost, or sunt fericiti. Oamenii fericiti sunt frumosi. Posibil sa existe viata dupa moarte, viata spiritului, cred eu. Este un aspect discutabil. Sau poate exista speranta…
      Da, crinii !!! 🙂 Gradina copilariei este pentru fiecare dintre noi, un paradis, acolo au ramas cristalizate toate clipele de bucurie. O imaginatie bogata, poate crea un univers minunat legat de imaginea culorilor si aromelor unei gradini. Am remarcat la tine rezonanta cu natura, gradina ta este frumoasa !!! 🙂
      Multumesc, Ovi ! Urarea ta de bine, ajunge unde trebuie ! 🙂
      Zi faina !

      Apreciat de 1 persoană

    1. Domnule Bureriu, am inteles ce doriti sa-mi transmiteti. „Fluviul urii” are ape tulburi. Nu imi este teama. Lumea Noua a fost si este (probabil) un vis. In fapt, este vorba de conjunctura in care mi s-a propus acest drum. Nu ma grabesc sa accept pana nu judec ce urmeaza. Si da, aveti dreptate, cred ca este bine acolo, doar ca ratiunea imi spune ca pentru a pasi definitiv peste ocean(desi am fost acolo), trebuie sa iau in calcul toate probabilitatile. Sunt in primul rand un om rational, desi modestele mele postari pe blog, creeaza impresia unui om sensibil. Educatia, mediul in care am crescut au impus „reguli” de viata. Tatal meu a fost partizan in lupta anticomunista din muntii Banatului. Am aflat asta dupa ce a murit. La timpul potrivit voi scrie despre asta. Sunt timisoreanca, si Timisoara este pentru moment „patria” mea. Desi „Mica Viena” nu este agreata de capitala, Timisoara si-a deschis in timp portile catre o alta civilizatie, gratie influentelor aduse de Imperiu Austro-Ungar. Ca unora nu le place asta, este alta problema. Va multumesc pentru comentariu, sunt onorata.
      Rar mi se intapla ca un om cu o vasta cultura, sa-mi acorde atentie. 🙂
      Cu stima,
      Maria Gal

      Apreciat de 3 persoane

      1. Imagynasium, nu știu ce ai înțeles, dar scrie clar „de capitală”. Între structurile de conducere din cadrul administrației au fost și sunt „problemele „. M-am ferit cât am fost în stare să nu vorbesc despre asta. Sunt motive strict subiective.
        Asta nu înseamnă că eu nu agreez bucureștenii, dimpotrivă aș spune că am prieteni în capitală. Să nu confundam aspectele. Și ca să înțelegi, ești invitatul meu (evident împreună cu familia ) în urbea de pe Bega. Atunci vei înțelege. 😊
        Ca să nu te superi, voi posta câteva imagini din Timișoara, cu dedicație speciala pentru Imagynasium.
        Doar că pozele mele nu ating frumusețea imaginilor pe care le „urmăresc ” pe blogul tău.

        Apreciat de 1 persoană

      2. Inainte de toate, prezint scuze pentru raspunsul intarziat! Am o perioada solicitanta in plan profesional si nu am avut suficient timp pentru „minunata lume a spiritelor virtuale”! Indiferent de sensul pe care ai intentionat sa il dai cuvintelor remarcate de mine, este o certitudine faptul ca bucurestenii, nu sunt foarte simpatizati in restul tarii. Am calatorit mult in postura de bucurestean si m-am convins de acest lucru. Realitatea este ca, o asemenea aglomerare urbana, adaposteste toate categoriile posibile de oameni. Trebuie sa recunosc, ca in ansamblu, perceptia este justificat negativa. Din acest motiv am si parasit Bucurestiul inca din anul 2006. Dar acelasi gen de perceptie l-am avut, din pacate si in celelalte orase importante ale tarii. In fiinta umana poate exista „raiul” sau „iadul”, indiferent de locatia geografica.
        Daca tu ai facut referire la o posibila tensiune intre administratiile celor doua orase, atunci ea imi este straina … acum am buletin de Ilfov! 😀
        Cat despre efectele pozitive ale dominatiei austro-ungare, eu am mari indoieli. Orice invazie militara are ca scop major, castigul economic si nu civilizarea adversarului. Personal nu cunosc un exemplu istoric, in care o agresiune militara sa fi produs invinsului, mai multe efecte pozitive decat negative. Deschiderea Transilvaniei catre vestul Europei, a fost platita cu mult sange si cu jefuirea resurselor locale, care continua si azi; banuiesc ca stii si tu, cine exploateaza padurile Romaniei si cine a acaparat petrolul Romaniei!? Nu cred ca putem discuta despre civilizatie, in absenta legalitatii si a moralitatii istorice. Nici una din provinciile romanesti nu a castigat si nu va castiga, in aspecte fundamentale, din „colaborarea” cu imperiile limitrofe. Suntem foarte dezbinati si asta ne ofera doar sansa supravietuirii, nu si a unei civilizatii puternice, cu radacini proprii.
        Daca destinul imi va purta pasii prin orasul tau, iti voi accepta cu placere invitatia. Pana atunci, astept cu interes sa vad cat de frumoasa este Timisoara din fotografiile tale!? Ai promis!!! 😀

        Apreciat de 1 persoană

      3. Imagynasium, bine ai revenit in spatiul „spiritelor virtuale”. Cred ca tot nu ai inteles ca nu am nici un fel de stari tensionale vis-a-vis de bucuresteni. Repet, am o multime de prieteni in capitala. 🙂
        Ca sa raspund concis la „disputa”, am remarcat dezvoltarea orasului dupa ce timp de doua secole, Timisoara a fost bastion militar turcesc, incepand cu anul 1716 incepe reconstructia si industrializarea orasului. Istoria incepem sa o uitam, desi recunosc nici un razboi(sa nu uitam nici ocupatia sovietica) nu este benefic, desi daca readuc in memorie decembrie 1989, Timisoara a pierdut exportul(atentie, nu sunt „nostalgica”), in schimb multinationalele au invadat piata financiara. Sa spunem ca e bine si asa, pana la urma Timisoara dispune de oferte generoase privind locurile de munca. Timisoara a fost si este un centru economico-financiar si multicultural important. Asta nu presupune ca nu acord importanta celorlalte regiuni ale tarii. Vorbesti despre dezbinare, te-ai intrebat care este cauza ? O cunosti la fel de bine ca si mine. Nici eu nu prea stau mult in tara, sau mai exact, profesia ma tine legata de bilete de avion cu diverse escale. Dar asta nu prezinta importanta in context.
        Sigur , voi posta imagini din Timisoara, promisiunea trebuie onorata ! 🙂
        Desi am rugamintea sa nu incepi sa-mi aduci reprosuri vis-a-vis de „calitatea” fotografiilor ! 🙂
        Din Banat pentru Imagynasium, numai urari de bine !
        Maria

        Apreciat de 1 persoană

      4. Stiu ca Timisoara sta bine in ceea ce priveste locurile de munca. Eu traiesc in cea mai dezvoltata zona a tarii, din punct de vedere economic. Zona Bucuresti-Ilfov, se afla peste media Uniunii Europene, din punct de vedere al nivelului de trai. Sunt si alte zone unde se traieste bine, Valea Prahovei, Brasov, Sibiu, Cluj, Ploiesti, Constanta. Problema principala o reprezinta faptul ca, cea mai mare parte din profitul realizat in aceste zone, nu ramane in tara. Din acest motiv, Romania sta bine la indicatori macroeconomici, dar acest lucru nu se materializeaza proportional, in progres si bunastare sociala. Bugetele pentru sanatate, cultura, invatamant sunt in continuare minuscule. In ceea ce priveste viitorul Romaniei ca stat unitar, eu nu sunt foarte optimist. In fapt este vorba un un stat esuat care se retrage din ce in ce mai mult din societate, conform doctrine neoliberale americane (importata in Europa prin intermediul Partidului Popular, majoritar in Parlamentul European, fara a fi majoritar in niciuna din tarile Uniunii Europene), lasand locul altor forte, straine de interesul national. Un stat care nu mai are economie economie proprie, sistem bancar ,armata, sistem legislativ, clasa politica, cultura, servicii de securitate, proprii. In jur de 40% din terenul agricol, a fost deja vandut catre entitati externe. In acest context si tinind cont de tendinta mondiala de reasezare a sferelor de influenta, Romania nu are cum sa supravietuiasca ca stat unitar. Mai devreme sau mai tarziu, forte centrifuge, de natura etnica, economica sau politica vor duce la dezmembrarea Romaniei. deja se observa la ultimele alegeri, structurarea antagonist omogena a optiunilor electorale, in arealul provinciilor istorice. Nu este greu de intuit, procesul natural de radicalizare si consecintele sale. este doar o problema de timp. Momentan unitatea Romaniei este sustinuta artificial, de un interes strategic; acela de a reprezenta o solutie viabila, in cazul in care Turcia se hotaraste sa paraseasca flancul estic al NATO. Cam asta este viziunea mea despre tara in care, deocamdata traim amandoi. As vrea tare mult sa nu am dreptate!
        Referitor la poze, promit sa nu fiu la fel de critic, cum am fost cu statul roman! Le astept cu drag! 😀

        Apreciat de 1 persoană

      5. Imagynasium, nu are rost să completez cele menționate de tine. Ai dreptate, și nu există motive pentru discuții care să genereze atitudini contradictorii.
        Din punctul meu de vedere, aspectul care mă îngrijorează este generat de lupta între marile puteri, motiv pentru care nu putem stabili reguli definitorii pentru ce se va întâmpla în viitorul țării.
        Domeniul în care lucrez este axat pe exerciții financiare raportate către un anume minister. Fără importanță ce fac, dar asta-i motivul pentru care plec des din țară.
        Am făcut mențiunea în ideea că e de la sine înțeles, că nu îmi permit să comentez pe subiect.
        Ca zic io acuma, visul copilăriei mele era să fiu „tractorist”, aia e ! 😃😃

        Apreciat de 1 persoană

      6. Nu este vorba despre „atitudini contradictorii”, am vrut doar sa-ti transmit viziunea mea despre un context comun, pe care tu cred ca il percepi mai bine ca mine, avand in vedere meseria ta.
        Pentru visul de „tractorist”, te invidiez! Este original, remarcabil! Eu am avut un vis comun si banal: sa devin fotbalist! Din pacate a durat doar zece ani! Tu ai reusit sa conduci vreodata, un tractor!? 😀

        Apreciat de 1 persoană

      7. Pe Neymar il iubesc, dar simpatizez mai mult cu Real Madrid. Cu Messi este o problema; a facut multi ani tratament genetic. Nu este in regula, dar putin au curajul sa abordeze subiectul. Franarile si accelerarile sale nu sunt naturale. Deasemenea, numarul de accidentari majore este nefiresc de mic, pentru nivelul la care joaca el si pentru stilul sau de joc. In general, ce se intampla in „La Masia” nu este in regula. Recent, Eric Abidal a plecat de acolo, cu grave afectiuni ale ficatului.

        Apreciat de 1 persoană

      8. Cred că glumești, un tractorist „vedetă ” 😃
        Păi? Sigur, acu vb serios, respect orice meserie, dar să nu exagerăm cu aprecierile.
        Cmon, spre exemplu, n-aș spune ca e înălțător să fac parte din categoria „prostituate „.
        Deși na, se zice cum că își câștiga „cinstit ” pita . Nu este și părerea mea, dar nici nu încerc să le înțeleg.
        Da nu pricep, ce a durat 10 ani. Ai jucat sau ?
        Și undeeeee? 😊
        Nu, nu am reușit până acu să conduc un tractor, da în schimb am lămurit pe cineva să mă lase la volanul unei cisterne. Oricum după 2 ‘ reușit să intru într-un gard de sârmă, așa că….no, la prostii mă pricep cel mai bine!

        Apreciat de 1 persoană

      9. Am jucat de la 8 pana la 18 ani! Metalul Bucuresti si Viitorul Bucuresti! Nu sunt nume sonore, dar la nivel de juniori, reprezentau doua cluburi importante, in acele vremuri. Inca mai joc, de doua ori pe saptamana … la „old boys”!
        Eu am condus tractor! Sic! 😀

        Apreciat de 1 persoană

      10. Woow!
        Sonore or ba, ești un jucător!
        No, habar n-aveam cu cine stau la povești despre. 😊
        Și ce dacă ai condus un tractor ? 😕
        Ai condus și tu un tractor, da nu ești „tractorist”, na ! 😃😂

        Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s