Portret în noapte

Featured image

   ” Nu contează ce ți se întâmplă, ci cum reacționezi la ce ți se întâmplă.”_EPICTET

  Mă desprind în noapte de toate „sentimentele” zilei care se scurge încet. Am citit undeva că „Doar cei care riscă să  meargă prea departe au ocazia să afle cât de departe se poate merge.”

Îmi asum riscul. Și accept sa fiu eu cu mine, las în urmă amintirile bune sau rele, cum or fi ele, să rămână acolo ascunse în subconștient. Nu vreau să fiu în calea parcursă”eul social” aleg să fiu eul autentic. Știu că nu pot atinge perfecțiunea așa cum nu pot atinge nici măcar vârful unei stele. Nu cred în fericire și nici în viața după moarte. Poate există sau nu, nu sunt eu în măsură să stabilesc adevărul existenței lor. Avem dreptul să alegem. Dacă fiecare sfârșit e un nou început, acum aleg să încep sa fiu cu eul meu. Cel autentic. Conștientizarea precedă alegerea. Metaforic pot spune că majoritatea oamenilor, și aici mă includ și pe mine  fără să manifest lipsă de respect față de nimeni, aleargă prin viață „legați în ochi”. Meditație în tăcere. Este nivelul la care am dorit să ajung fără căutări în alte sfere. Îmi doresc propria filosofie. Nu de mult timp am scris undeva că „aleg”..și am ales. Am mers mult timp pe un singur drum. Îl voi părăsi în curând . Nu pot defini ce înseamnă „succesul” în viață. El există, e uimitor câtă putere are asupra spirirtului. Dar depinde ce înțelegem fiecare din substanța lui. Și fericirea, tristețea, succesul sunt „stări” trecătoare.

              Am terminat plimbarea prin grădina mea plină de parfumul crinilor de pădure. Nu voi părăsi floarea copilariei mele. O voi aduce cu mine în zbor peste ocean și o voi dărui unei lumi noi. Un dar nou pentru oameni noi. Teama de a păşi pe un alt drum a dispărut.

Este o dorință.

  

57 de gânduri despre „Portret în noapte”

  1. deine worte sind sehr reif sind. toll gemacht
    Manchmal vergessen wir , dass das Leben großzügig Momente der Freude bieten können, solange wir unseren Geist setzen nur auf rein beruflichen Ziel.
    Und nein, ich glaube nicht an Perfektion. Ich mag es nicht zu beantworten

    Apreciază

  2. Afirmatia lui Epictetus e partial adevarata, in opinia mea. Cred ca e foarte important ce ni se intimpla si mai important decit reactia la ce ni se intimpla, cred ca este decizia pe care o luam si care conduce la ceea ce ni se intimpla. Asta daca ce ni se intimpla e rezultanta actiunilor noastre si in general, este.
    Acum, ca tot veni vorba, „alegerea” nu e doar o notiune abstracta. Alegerea ne defineste. De fapt asta e functia creierului, de-a analiza, de-a alege/decide si de-a „ordona” functie de alegerea facuta.
    In legatura cu fericirea, as zice ca este putin probabil, spre imposibil, ca cineva sa nu fie si fericit in viata. Fericirea nu e iluzorie, e la fel de reala ca si nenorocirea, numai ca durerea lasa urme, pe cind fericirea, nu si poate asta-i motivul pentru care o uitam cu usurinta.
    In fine, „succesul” este ceea ce consideri tu a fi succes, intrucit e o notiune de ordin personal care poate fi sau nu, unanim recunoscut.
    Perfectiunea poate fi atinsa. Teoria cum ca n-ar exista, e biblica si lipsita de valoare intinseca. Tot ceea ce faci asa cum ti-ai propus, e perfect. Perfectiunea e, in general, relativa si subiectiva, asa ca, exista si o atingi ori de cite ori esti multumita cu rezultatul actiunilor pe care le intreprinzi. Altfel spus, succesele tale reprezinta perfectiune, din puncul tau de vedere. Ca nu reprezinta, in mod necesar, si pentru altii, e treaba lor, nu a ta.
    Go ahead, it’s your live, your decisions!
    Bine te-am gasit! 😆

    Apreciat de 2 persoane

    1. Sigur, alegerea ne aparține, depinde ce alegem, aici predomină rațiunea, cred eu. Alegerile sunt subiective,nu putem stabili reguli definitorii în acest sens. Cert este ca atunci când se impune să facem o alegere care poate fi de natură majora, luăm în calcul toate probabilitățile.
      Nu, fericirea nu este o Fata Morgana, dar îmi rezerv dreptul de a avea anumite rezerve vis-a-vis de starea în sine,până la urmă este doar o stare de spirit, generată de un factor anume.
      Succesul !?😊
      Iertare pentru zâmbet, să nu încercăm să fim ipocriți(vorbesc la modul general ), dacă apare îl ocolim? Nu ! Doar că ajungem uneori după atingerea lui să constatăm că am pierdut pe drum orice urmă de zâmbet.
      Perfecțiunea nu, nu cred că poate fi atinsă, fără nici o referire la aspect biblic. Nici nu mă gândeam la asta, acum am citit. Sunt un om rațional, prin urmare activitatea din cursul zilei poate fi eventual mulțumitoare, perfectă niciodată. Este doar părerea mea.
      No, că bine ai venit ! 😊
      Tanks and nice night, to you! 😊

      Apreciat de 1 persoană

      1. De aceea am si spus ca mai intii analizam informatia.
        Fericirea e doar o stare de spirit? Ne e doar, e chiar o stare de spirit generata de o emotie si de o combinatie chimica. Oricit de patetic ar suna.
        La capitolul „succes” m-ai pierdut. Nu prea inteleg ce legatura are ce-am afirmat cu ce spui tu.
        Ce e perfectiunea? Daca tot nu crezi ca exista? Adica daca-ti propui ceva si realizezi, nu se cheama ca ai actionat perfect?
        Noaptea e dupa restaurant. Noapte buna! 😉

        Apreciază

      2. Nu stiu de ce nu ne-om axa numai pe o tema, ca asa le amalgamam de nu mai sti care, ce si cum.
        In fine, in privinta alegerii se pare ca spunem acelasi lucru, asa ca nu mai reiau, e deja cioplit in piatra si-n creieri. 😆
        Pe „succes” l-am atacat si eu tot din punct de vedere personal sau subiectiv. Nu? As adauga ca si obiectivele strict profesionale pot oferi clipe de bucurie, daca esti setat pe ele, asa cum spui. Caci vin si zic, evident ca daca iei avionul spre vacanta dorita vei pierde alte bucurii pe care le-ai fi putut avea stind acasa 😉 Dar asta ti-a fost „alegerea”, ca tot vorbiram de ea.
        La perfectiune avem o problema 😆 Ai afirmat ca perfectiunea nu poate fi atinsa. Bun, pai si atunci de ce-mi bagi un citat care spune ca „Perfecțiunea e atinsă cind….”? Asta una si a doua, din ceea ce spune Exupery, rezulta ca poate exista perfectiune, chiar daca ar lipsi un ceva. Ceea ce mie-mi suna naspa, pardon, fals. Adica cum poti fi perfect fara nas? Sau apa fara o molecula de hidrogen? 😆
        Cred ca atunci cind nu mai e ceva de adaogat sau eliminat, se cheama ca ai dat-o-n perfectiune si de aceea am dat exemplul cu ceva ce ti-ai propus si ai realizat.
        Si daca mai spui o singura data ca gresesc, ma programez la encefalograma 😆
        Iti doresc un somn … perfect si sa te trezesti fericita, luni dimineata! Chiar asa, o fi oare posibil, ca mie fericirea asta mi-e necunoscuta 😆

        Apreciat de 1 persoană

      3. Păi deja este un amalgam. Și nu este doar o temă, fericire vs succes!
        Care o fi mai importantă, nu se știe. 😃
        Exupery nu cred că face referire la „absența ” de pe figura umană a nasului 😂, da no, eu zic că ar fi bine să abandonam disputa, până anul viitor 😂!
        Și evident, reacția mea a fost puțin penibilă, cum naiba poți să râzi la ultimul act din Traviata! Am totuși o explicație, am uitat să închid cell. și am primit un apel. Atunci am văzut ce ai scris.
        Nu, fără encefalograma, nici chiar așa!
        Ba să ai parte de dimineți „fericite” !
        Vacanță frumoasă! 😊

        Apreciază

  3. Un text incitant, o împărtășire care cere împărtășanie.
    Nu se ”întâmplă” nimic, totul este o consecință…
    A merge cât mai departe, nu este un risc, este o necesitate…
    Tot ceea ce lași în subconștient, mai devreme s-au mai târziu va ieși la suprafață, va defula.
    Eul autentic trebuie descoperit, el se află în CENTRU, este însăși FIINȚA, nu poți alege. Alegerea în sine reprezintă o stare confuzională. Când știi…ȘTII, nu alegi.
    Perfecțiunea ESTE, ea nu trebuie atinsă, nu este un scop în sine, nu reprezintă o finalitate. Perfecțiunea este reprezentată de faptul că ce ESTE, nu poate fi altfel decât ESTE, iar evoluția este reprezentată de stările perfecțiunii.
    Conștientizarea este realizarea REALITĂȚII, nu este urmarea unei alegeri.
    Meditația este …tăcere vie, dar cum ai sesizat, fiecare trebuie sâ-și găsească propria cale…tăcere.
    Nu există succes…există corect/greșit, normal/anormal.
    Fericirea nu este o stare trecătoare, decât în cazul în care vorbim de ”plăcere”.
    Sunt păreri la…păreri.

    Apreciat de 3 persoane

  4. Buna Maria !
    Daca ai terminat plimbarea prin gradina ta plina de parfumul crinilor de padure,te invit din toata ❤ cu stima si respect la mine, in
    "Gradinita de Balcon" 🙂
    http://aliosapopovici.wordpress.com/2016/06/18/
    plina de VERDEATA si mirosul inconfundabil al FLORILOR de LAMAI ingrijit de mine de cand era un mic copacel ce-a ajuns acum
    tare frumusel cu FLORI minunate si ROADE bogate ! 🙂

    O Duminica Perfecta oriunde-ai fi acum ! 🙂
    Cu stima si respect,
    Aliosa.

    Apreciază

  5. uhhhh…
    cred in fericire… cred ca fericirea este relativa.. ca si mine… de aia am fost fercit de nenumarte ori…
    cred in viata de dincolo… fara sa am motivul palpabil… am ales pur si simplu sa cred, in pofida posibilitatii de a alege sa nu cred…
    mi-ai amintit de crinii care impodobeau gradina copilariei…
    mercic dulcic…
    sa iti fie foarte bine… indiferent de ce parte a ocenului ai fi… asa iti doresc… ba chiar si mai mult…

    Apreciat de 2 persoane

    1. 🙂 Ovi, ma bucura faptul ca exista oameni care au fost, or sunt fericiti. Oamenii fericiti sunt frumosi. Posibil sa existe viata dupa moarte, viata spiritului, cred eu. Este un aspect discutabil. Sau poate exista speranta…
      Da, crinii !!! 🙂 Gradina copilariei este pentru fiecare dintre noi, un paradis, acolo au ramas cristalizate toate clipele de bucurie. O imaginatie bogata, poate crea un univers minunat legat de imaginea culorilor si aromelor unei gradini. Am remarcat la tine rezonanta cu natura, gradina ta este frumoasa !!! 🙂
      Multumesc, Ovi ! Urarea ta de bine, ajunge unde trebuie ! 🙂
      Zi faina !

      Apreciat de 1 persoană

    1. Imagynasium, nu știu ce ai înțeles, dar scrie clar „de capitală”. Între structurile de conducere din cadrul administrației au fost și sunt „problemele „. M-am ferit cât am fost în stare să nu vorbesc despre asta. Sunt motive strict subiective.
      Asta nu înseamnă că eu nu agreez bucureștenii, dimpotrivă aș spune că am prieteni în capitală. Să nu confundam aspectele. Și ca să înțelegi, ești invitatul meu (evident împreună cu familia ) în urbea de pe Bega. Atunci vei înțelege. 😊
      Ca să nu te superi, voi posta câteva imagini din Timișoara, cu dedicație speciala pentru Imagynasium.
      Doar că pozele mele nu ating frumusețea imaginilor pe care le „urmăresc ” pe blogul tău.

      Apreciat de 1 persoană

      1. Pe Neymar il iubesc, dar simpatizez mai mult cu Real Madrid. Cu Messi este o problema; a facut multi ani tratament genetic. Nu este in regula, dar putin au curajul sa abordeze subiectul. Franarile si accelerarile sale nu sunt naturale. Deasemenea, numarul de accidentari majore este nefiresc de mic, pentru nivelul la care joaca el si pentru stilul sau de joc. In general, ce se intampla in „La Masia” nu este in regula. Recent, Eric Abidal a plecat de acolo, cu grave afectiuni ale ficatului.

        Apreciat de 1 persoană

      2. Am jucat de la 8 pana la 18 ani! Metalul Bucuresti si Viitorul Bucuresti! Nu sunt nume sonore, dar la nivel de juniori, reprezentau doua cluburi importante, in acele vremuri. Inca mai joc, de doua ori pe saptamana … la „old boys”!
        Eu am condus tractor! Sic! 😀

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.