Măreția tăcerii 


Deșertăciune…

E frig, e martie și e frig. Preotul spune ceva despre calendarul după vechiul rit. Se pare că suntem inca în februarie, asta am înțeles.

Înțeleg…”și iarăși m-am uitat la morminte și am văzut oase goale și am zis:oare, cine este împăratul sau ostașul, bogatul sau săracul, dreptul sau păcătosul..”

Păcătosul, sună ca un ecou…

Plec de lângă mormânt, e frig și vântul răstoarnă flori stinse și ele de trecerea timpului. Pe o bancă un bătrân mă privește trist, e privirea unui sceptic aflat pe banca bătrâneții. Îl privesc , pe fața pământie ochii par aburiți de frig, de amintiri…

Amintiri….

Privesc cu uimire un mormânt fără cruce, anul nașterii :1829 decedată în _ …., a fost uitată în veșnicie.

Veșnicie….

Vântul bate cu nepăsare peste lespezi marmorate unde dorm orbite goale, goale de lumină.

Lumină….

E frig în martie, și vântul trece peste veacuri ascunse în morminte.

Deșertăciune….”vanitas vanitatum et omnia vanitos….”(Ecleziastul)

Privesc cerul pustiu de soare și zâmbesc, eu vreau să trăiesc cu bucurie chiar dacă e martie și vântul bate. Acum știu ca nu sunt pulbere de stele, nici fir de nisip, sunt un suflet…

Suflet  🙂

 

Foto_MaRia

si zambesc catre viata ! 🙂

Reclame

ROMÂNIA                „Wild Carpathia 2 subtitrat romania”


Păi? Compunere în ianuarie 😀


Dacă -i iarnă m-am gândit să aduc puțin „romantism” 😂..

Că nu de alta, da’ numa de iubiri de toate vârstele și felurile citesc. Oameni buni, e iarnă adevărată, iarna aia care pe mine mă face să țopăi de bucurie, da no, fiecare cu gândurile lui. Și când caut una, de obicei găsesc ce nu caut (nestatornica e numele meu 😊).Gata, acu despre compunere. Nu nu, nu io am scris-o ! 😂

I like Alexander Rybak 😊         „Nobel Prize Fairytale – the RIGHT version – Alexander Rybak” 


Pentru zâmbet, pentru că . …îmi place .

P.S. -Atenție, nu este o dedicație , îmi place Alexander  Rybak și atât .

     Iarna…


Decembrie ! Frunze căzute, raze piezișe strecurate printre crengi obosite de tristeți, năluciri, pleoape stinse, noiembrie,năluciri, vise fără sens…O scenă pustie peste care a căzut cortina. Am visat noapte de noapte, file de calendar – noiembrie rupte,sfâșiate. Și a sosit, știa că o aștept, redându-mi zâmbetul !  Iarna !

Requiem in November


 Am sufletul „funerar veșmânt „, nu mă mai întreb de ce noiembrie mă duce mereu la Bacovia . Astăzi a fost Bacovia ,  în tot și în toate . Suflet gol, copacii triști m-au privit  cu frunze uscate , plutind trist în bătaia vântului . 


Pribeag în noiembrie , mi-aş dori să fiu vânt , să înțeleg vuietul lui . Nu, nu e durere, e o tristețe pe care nu pot, cred că nici nu doresc să o alung. Apasă cu duritate pe tot trupul meu înghețat . Mă privesc în vitrinele nepăsătoare , văd doar un chip cenușiu , etern rătăcitor . Simt stropii ploii alunecând pe fața fără urme de viață .  Am pierdut zâmbetul . Nici nu îl vreau . Când se va sfârși noiembrie , îmi voi îmbrăca veșmânt alb și mă voi prăbuși în nori de zăpadă..să uit. Sunt doar un suflet fără noiembrie , un suflet înghețat în lacrimi transformate în ace de gheață , dure .. Cui îi pasă ? Mie nu, ar trebui să întreb Universul de ce m-a trimis aici în noiembrie . Nu mai vreau răspuns . Am rămas o vreme cu privirea agățată în mișcarea tristă a unei frunze, pe care vântul o arunca în zbor trist către pământ . 

  Am fost cândva un copil fericit .