Suntem ca norii…


„Suntem ca norii iuți, lunecători, Ce-nvăluie, la miezul nopții luna: O clipă trec, semeți, strălucitori Și pier în beznă pentru totdeauna.

…………………………………………..

Oricâtă bucurie sau dureri Ne-aşteaptă – fără capăt e cărarea. Și mâine pentru om nu-i ce-a fost ieri E veșnică pe lume doar schimbarea.”

P.B.Shelley

Imagine - Pinterest
Publicitate

13 gânduri despre „Suntem ca norii…”

      1. Chiar ai dreptate , nu stiu sa urasc , nici nu vreau sa aflu vreodata cum este acest sentiment. Poate odata cand voi dispune de mai mult timp am sa-ti povestesc ceva si doresc sa-ti aflu parerea pentru ca am fost condamnata pentru cum m-am comportat dar daca-l iubesc pe Dumnezeu si ma incred in El care de cand am venit pe lume are grija de tot si de toate pentru mine cum pot sa urasc ceva ce El a creat ❓ Sa nu crezi ca sunt habodnica sau mai stiu eu cum. Sunt doar o crestina romano catolica care daca mi-as expune gandirea mea fata de cum percep eu pe Dumnezeu cred ca m-ar excomunica ha, ha, ha.

        Apreciat de 1 persoană

      2. Beta, mulțumesc!
        Dacă simți nevoia, poți să-mi scrii pe adresa de e-mail :mariagal770@gmail.com, nu este secreta, sau cum dorești. Nu știu cine sau pentru ce anume ai fost „condamnată ” , este un cuvânt dur. Este dificil să cataloghezi pe cineva prin prisma propriei opinii, suntem fiecare supușii unor „greșeli ” mai mult sau mai puțin voite, dar consider că avem puterea să ne asumăm faptele. Nu cred nimic, te citesc și printre rânduri înțeleg un suflet bun. Și eu sunt creștină, și în plus consider că există o forță care ne percepe exact așa cum suntem.
        Suntem zilnic supuși unor probleme care pot transforma binele în rău, depinde doar de noi modul în care reacționam. Am învățat că trebuie să -mi ascult rațiunea, că nimeni nu are dreptul să schimbe ceva în modul în care trăiesc. Nu judec ce fac cei din jurul meu, dar răspund pentru erorile mele. Pentru simplul motiv că nu sunt perfectă.
        „Un suflet mare este deasupra jignirii, nedreptății, durerii și batjocurii. „_ Jean de la Bruyere .
        Dar, oare eu nu am rănit pe nimeni, niciodată?
        Am făcut-o! Și îmi asum faptul în sine, mă judec , conștientă fiind că traumele celuilalt sunt egale cu mizeria rămasă în conștiința mea. În schimb, dacă sunt condamnată într-o maniera nejustificată, nu reacționez impulsiv, aștept. Momentul !
        Mi s-a reproșat că sunt „prea directă ” (nu pe blog), nu-mi pasă, ajută! 😊
        Ca de obicei, îmbrățișări cu drag! 😊

        Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: