Fantasme

Noaptea sparge porțile viselor închise cu lanțurile de lumină ale apusului. Apar umbrele care guvernează aproape patologic mintea.Energiile nebănuite ale nopții, se învârt în cercuri iluzorii prin proiecțiile ciudate ale unei realități, percepută dincolo de cuvinte. 

„…l-am văzut sosind, am sperat o clipă doar că va zâmbi așa cum o făcea adesea,  ușor malițios. Nu, nu a zâmbit. A apărut tăcut, m-a privit cu tristețea omului sosit parcă din alt veac, a popsit cu obișnuita-i eleganță aristocrată,  în fotoliul. M-a privit îndelung tăcut, un chip frumos, fără cuvinte. Și l-am văzut plecând, pierzându-se în noapte,  pe o alee cu luciri lunatice după o ploaie de vară. Fără cuvinte, i-am strigat numele în noapte. Părea obosit, obosit poate de atâtea zboruri cu neguri sub aripi Frumos, tăcut și obosit. Știa, știa că privirea mea va fi aripă desprinsă din suflet, care-i va atinge urmele pașilor pierduți în noapte. Am privit, oglindă pustie, suflet trist la țărm de noapte….”

   Am privit micul înger prins în rochia îmbrăcată …era un dar.

  Născuți în tenebrele nopții, monștrii  de neguri,  se risipesc spulberați de magia îngerilor…

…A.G.

Publicitate