Ore de taină


Încă o noapte…
Nici o lumină în ochii stinși de aburul rece al morții….
Îmi doresc să fie ultima oară, când doamna care-și flutură mantia neagră, să mai treacă pragul …
Sunt cumplite minutele când privești cum pleacă un suflet…
Nu e nici lumină, nici noapte.
Cenușiu. Există demoni cu aripi de îngeri în spate….
Moartea, un drum tăcut…
Liniște…
Am stins lumânările, nu își au rostul.
Doar îngenuncheri în fața morții.
Rămân doar suflete stinse și durere…
Să privești astrele…
Ție îți vor oferi lumina.
Tanu…ultimul drum.

10 gânduri despre „Ore de taină”

  1. …. e un vis ciudat. Singurul care face poate legătura între o durere adâncă, tainică, și tot ce a urmat…
    Știu , nu sunt singurul om din Univers cu misterul ascuns într-un briliant.
    Sunt minunate versurile.
    Mulțumesc ! 😊
    Noapte liniștită !

    Apreciază

    Răspunde

      5. Iti trimit in dar, un car de vise,
        Flori de papadie, inca neatinse,
        Vantul le va bate inspre calea ta
        Vor intra in tine, cand vei respira.

        Vei trai cu ele, pana intr-o zi,
        Cand, cu siguranta, n-ai sa mai stii,
        De au fost aievea sau doar o himera
        Ce-a trecut cu clipa, vesnic efemera.

        Daca poarta mintii, astazi o deschid,
        Ridicand tot praful, unui gand arid,
        Este din dorinta unui vis aprins
        Ce s-a vrut a fi, unul de nestins.

        Treceti voi ani, in timp va-ndepartati,
        Prin umbra amintirii doar, mai existati,
        Iar in urma voastra, praf de stele,
        Acoperind cu grija, visurile mele.

        M-am intalnit si eu de cateva ori, intre patru ochi, cu acel „individ”! A fost dramatic! Ai aici o „monstra”.

        Apreciat de 1 persoană

  3. Pingback: Ore de taină — Maria(araoimi) | nz

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.