Dacă nu plâng…


image

Îmi ascund lacrimi printre fulgii deși, rătăcitori și încerc sa mă împart intre două lumi.
         E greu să decid când voi avea puterea să uit. Timp ascuns în lespezile unor morminte tăcute. Trebuie să-mi accept menirea.Ceva se prăbușește în calea mea, aproape inconștient în drumul presărat cu umbre a căror intensitate devine aproape insuportabila uneori.Poate așa plătesc prețul unor bucurii trecute.
    Am încercat un echilibru între zilele trecute și cele viitoare. Nu știu, este un echilibru delicat, ca un balans între noapte și zi.
    Ce aș putea să vă povestesc ?
   Poate doar că a mai trecut un an, că pe tacutele morminte las să cadă o lacrimă și plec prin ninsoarea deasă cu zâmbetul încremenit pe buze.

image

    
   Privesc cu ochii scăldați de lacrimi spre o altă noapte. Știu !
    Acum sunt între cer și pământ, ziua sau ora când voi ajunge sub lespedea rece, va fi momentul în care nu vor mai exista lacrimile.
   Tristețe blânda, introspecție către necunoscut…

Publicat de pe WordPress pentru Android

113 gânduri despre „Dacă nu plâng…”

      3. Iniţial am crezut că nu văd bine. Am desluşit în cele din urmă. Apoi, am zâmbit. Am vrut să răspund asemenea… dar, m-am încurcat – nu este pentru oricine a împleti cuvintele… nici aşa şi nici în vers.
        Versurile dvs.pentru mine sunt ca o dimineaţă de duminică.
        Mulţumesc pentru asta. Şi pentru tot.

        Cu dmiraţie,
        D.

        Apreciat de 3 persoane

      4. Nu stiu a scrie versuri. 🙂
        Le citesc doar…
        Daca modestele mele scrieri aduc zambet in suflet si privire, ma simt onorata de prezenta dumneavoastra pe blogul meu.
        O noapte linistita ! 🙂

        Apreciat de 3 persoane

      5. Îmi cer mii de scuze… se pare ca v-am răspuns dvs în loc să răspund altcuiva… 😦 Mea a culpa.
        Dar… aprecierile sunt valabile şi pentru dvs fără îndoială.
        Cu admiraţie,
        Diana

        Apreciat de 2 persoane

      8. Diana, te rog din suflet nu incerca sa te mai invinuiesti. Cum crezi ca ma pot supara ? Repet, si mie mi s-a intamplat !
        Cu drag din cel mai mare drag, pentru tine, o calda imbratisare ! 🙂
        Maria

        Apreciat de 2 persoane

  14. Mă regăsesc mult în text… Iar partea cu echilibrul..de atâtea ori l-am încercat.. mereu eșuez sub greutatea gândurilor.

    Per ansamblu, e un text bun de savurat la o cafea.

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

  15. Ar fi complicat să-ti răspund.
    Poate uneori lacrima își ascunde sclipirea în amintiri. Toți avem nevoie de ele. De amintiri și uneori de lacrimi. Frumusețea ?
    Sigur, ochii sunt mai frumoși scăldați în lacrimi.
    Zâmbetul ? Dacă nu mai avem puterea să zâmbim ? Trebuie !
    😊 Sa zâmbim către viață !

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  16. se zice ca… o femeie care nu stie sa planga, a pierdut jumatate din frumusetea ei…
    si cu toata zicerea… nu am inteles cum… sa stii sa plangi…
    si daca nu stii dar plangi???
    si daca plangi… ce se intampla cu cealata jumatate de frumusete?? dar daca nu plangi???
    si totusi… lacrima curateste nu odar ochiul ci si sufletul…
    si totusi… nu imi place plansul… si nici lacrima… mereu si mereu prefer rasul zglobiu… zambetul sincer…

    Apreciat de 5 persoane

    Răspunde

  18. Prezenta ta pe fotoblogul meu, este o surpriza placuta! Am sa-ti fac si eu o mica surpriza; ne „cunoastem” deja! sunt alaturi de blogul tau, prin „joculdecuvinte”. Sunt mai prezent pe fotoblog (mi s-a spus ca sunt mai „talentat” la imagini, decat la cuvinte), dar urmaresc cu atentie si „lumea literelor”. Bine ai venit in lumea mea de forme si culori! 😀

    Apreciat de 4 persoane

    Răspunde
  22. Pingback: Meșteșugul ..de miercuri (Poveste.. de mine) | doar nicole..

  23. Ti-as spune ca Timpul e cel mai bun doctor – dar toata lumea stie asta si suna expirat 🙂 La fel cum ti-as spune ca nu trebuie sa uiti nimic din tot ce a fost, iti trebuie putere sa intelegi ca in viata totul se intampla cu un rost si totul face parte din rostul nostru pe Pamant, iar lacrimile sunt un dar.
    De exemplu: starea ta de lacrimat au scos la iveala o scriere care nu e introspectie catre necunoscut, ci introspectie catre sufletul tau … si e sensibila scrierea ta! Bravo! Sper sa mai citesc despre ,,amintirile,, tale 🙂

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

    1. Scrisul e terapie, Mioara. Scrie doar cum simţi, fără să iţi pese de cei care te citesc. Lacrimile scrise pot fi perle adevărate.
      Spor la scris!
      Apropo … sunt Lili 😉
      Cineva, odată, mi-a spus că sufletul nu are nume … așa o fi?
      Seara frumoasă, Mioara!

      Apreciat de 2 persoane

      Răspunde

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.