Știam ca Miriam este umbra mea.Imi îmbraca hainele, chiar dacă atârnau pe ea. Era aproape tot timpul în urma pașilor mei. Uneori mă intrebam unde sunt eu și dacă nu cumva Miriam există cu adevărat.
În seara în care a dispărut, m-am speriat. Miriam este orfană. Fuge adeseori de la orfelinat și se ascunde prin unghere unde doar eu știu ca o pot găsi. Râde vesel când o întreb de cine se ascunde. În seara aceea mi-a răspuns într-un mod ciudat.
– Miriam, de cine te ascunzi ?
– De labirintul din vis…
Nu avea de unde sa știe despre labirintul legendarului arhitect Dedal construit pentru regele Cnossos. Îi povesteam uneori seara despre prințese și palate strălucitoare; povestiri inventate. Uneori mă întrerupea, adăugând cuvinte ciudate în poveste. Și râdea. Mă amuzau cuvintele ei deși de la o vreme m-au pus pe gânduri. Miriam are 12 ani, e un copil frumos, cu ochii căprui și mari. Deși uneori avem impresia că privirea ei este umbra unor veacuri trecute.
În noaptea aceea a adormit destul de târziu în dormitorul meu. Am privit-o îndelung, până când genele mi s-au adunat în umbra viselor.
Spre dimineață Miriam, mi-a prins parul răsfirat pe fața ei, șoptindu-mi ceva despre un vis.
– Miruna, mi-e frică !
– De cine, Miriam ?
– Labirintul, paiejenenisul…
Eram speriată. Și eu am visat labirintul. Căutam în vis loja din interiorul labirintului, înconjurată de mister.Stiu doar ca deși nu am găsit-o, la un moment dat, cineva m-a întors din drum. Miriam.
M-am trezit înghețată de frig.
Miriam a deschis geamurile, deși afară era un ger care intra năvalnic în cameră.
Am rămas inmarmurita de visul care parcă mă asocia cu Miriam.
Am înțeles atunci că în labirintul meu, Miriam era umbra mea.
Mă dureau ochii de visul nopții, o noapte cu un vis urat.
Am privit-o îndelung pe Miriam.
Cum pot să-i explic unui copil că labirintul înseamnă transformarea eului în centrul labirintului, că la întoarcerea spre lumină, victoria spiritualului asupra efemerului.
Miriam m-a privit zâmbind.
Am avut sentimentul ciudat că a înțeles visul. Deși nu știa că Tezeu a ieșit din paiejenenisul labirintului cu ajutorul firului Ariadnei.
– Miriam, a fost doar un vis, efemer…
Frumusețea iernii a spulberat visul.
Totul este efemer…
Publicat de pe WordPress pentru Android
O duminica binecuvantata!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
anuska, mulțumesc!
Duminică minunată și ție! 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
quando l’anima può sognare, può volare
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😊 si, e sogno d’infanzia, sogno di gioia !!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dreams they are in us and accompany us not from fantasi but,,,, almost good secret as always our goers in the nocturnal and what thoughts us up and return, coming back into apparition,,,, thank you from the heart
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😊 ye, dreams…thoughts, gathered in bunches of memories. The secret labyrinth is mystic secret of dreams…
Thanks again ! 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 ok
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 ok
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai dreptate. Dar viata e dramatică și violență. Dar și formidabilă, colorată. Cu o infinită diversitate și forme.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
…și pentru asta trebuie trăită !
Așa cum este. 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă pot să îmi permit să îţi vorbesc la per tu , scrii foarte frumos . Cel mai mult îmi place simplitatea cuvintelor,dar complexitatea gândurilor . Majoritatea scriitorilor exagerează cu metaforele făcând textul plictisitor ,nu e cazul tău . Când iese primul roman? Al meu este la tradus , mi-ar place să ştiu părerea ta dacă te interesează
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu sunt scriitor,adică scriu, dar nu am iluzia de a fi scriitor. În cel mai bun caz povestitor. Cu atâţia oameni plini de pasiune sunt doar un grăunte de nisip pe o plajă tropicală din Pacificul de Sud. Îmi place să îmi împărtăşesc gândurile şi să apreciez operele colegilor mei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mai contează ?
Am tot citit „oprele” recent apărute. Cu scuzele de rigoare, nimic senzațional. Deși este nevoie de apariția unui scriitor care sa „spargă” tiparele actuale.
No, „grăuntele de nisip” poate străluci intr-o dimineață precum un briliant ! 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și pe măsură ce timpul se scurge pentru noi clepsidra conține nisipul care se scurge pentru el, iar când ultima granulă de nisip s-a scurs , timpul nu mai are timp.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sa nu dramatizam. Clepsidra este o imagine. Timpul este creația noastră.
Remus, puterea creației este în spiritul tău ! 😊
ApreciazăApreciază