Bradul….

Am așteptat în holul hotelului sa vina cineva la recepție. Mi-am fixat privirea obosită de nesomn, pe luminițele care   clipeau cuminți pe bradul așezat frumos la baza scărilor.
Brusc m-a cuprins tristețea…
Arome de brad și Crăciun mi-au inundat amintirile copilariei…
Unde sunt ?
– Doamna , va rog, am comandat o mașină sa va duca în oraș !
Am bâlbâit ceva care însemna și mulțumesc și o seara frumoasa.
Am plecat cu sufletul trist.
Bradul cu arome de miez de iarna…copilăria uitata undeva intre dealuri…mami, tata.
De ce nu pot uita ?
Privind în urmă, copilăria mea a devenit un basm…
Publicat de pe WordPress pentru Android