Portalul iertării

 Nu m-am întrebat niciodată unde se găsește cărarea (ne)umblata către iertare. Drum ascuns, drum cu spini sângerii ?
Poate e un portal straniu, dedicat celor cu sufletul pătruns de adevăratul sens al vieții.
În decorul orașului, șters de stropii ploii , trec umbre agățate de umbrele care par ponosite și triste.
Mă aflu în fața unui zid uriaș de întrebări. E sfârșit de noiembrie; perioada de grație pentru întrebări filosofice. Am închis ochii și am încercat să caut în minte visul care a devenit obsesiv. Crucea de argint plutind în ape limpezi.
În jurul meu imaginile au devenit difuze. Am privit fix crucea din subconștientul care păstrează visul.
Portalul nu este un drum.
Iertarea ? Constat că nu am pe cine sa iert. Doar poate…pe mine. Sa adun fragmente de cuvinte uitate în timp și sa le așez pe crucea de argint.
Privesc în jurul meu. În local oamenii vorbesc despre iarnă. Constat că prietenii mei mă privesc mirați de absența mea în conversație.
Zâmbesc.
– Am găsit un „portal către bucurie” !
– Serios ? mă întreabă intrigat G.
Zâmbete amuzate în jurul meu.
– Dacă te poți ierta, găsești sensul vieții. Schimb brusc subiectul , și încep o discuție despre sărbătorile aduse în prag de iarnă.
A fost un vis cu umbre.
Îl voi uita. Nu mai caut. Mintea este un mister care aduna mesajele universului.
” Înfrânge-ti durerea, fii vesel de se poate, căci tot la zi ajunge și cea mai lungă noapte. „_ William Shakespeare.

Publicat de pe WordPress pentru Android

Img : Google