" Lasa-ma poezie sa vad lumea asa cum este... Sa traiesc, sa pot dormi cand visele m-asteapta... Da-mi te rog poezie sufletul inapoi, sa pot pleca dincolo in nemurire... Caci va veni candva vremea Judecatii... si ma va intreba Domnul : - Ce ai facut cu sufletul ? Nu-i voi putea raspunde : - L-am uitat, Doamne, Uneori... Inchis in poezie. " Angelina Nadejde
Pentru tine mama…
Un gând despre „Nemurire”