Miriam

 Neanteleasa in noaptea plina de praf stelar, Miriam se intreba de ce nefericirea este de fapt o fericire ascunsa.

Gandul fugea printre coliziunile galactice. Un nor de praf fierbinte   invaluia amurgul verii.Inserarea era o metamorfoza vizuala pentru Miriam.

      Obicei ciudat….                   

Seara,vara,terasa ,muntele vazut din departare avea configuratia unui castel parasit,gri,fara umbre.

Astepta in liniste cu ochii inghetati in timp, printre efectele de praf stralucitor…poate a explodat o stea ?

Albastru adanc al cerului stralucea cu efecte de conffeti reflectorizante.Miriam a ramas agatata in asteptare catre stralucirea stelelor.Clipeau ?

Atunci a inceput povestea…

Exista undeva dupa dealul cu povarnis de pietre ascutite o campie, numita de localnici „Satu’ batran”. O pajiste mare cu urme adanci in pamantul uitat de vreme. Poveste fara sfarsit. Putini batrani au ramas spre aducere aminte despre locul de unde s-a format comunitatea.

 

Publicitate